Dădu primăvara peste noi şi, o dată cu ea, ieşiră prin grădini loboda şi ştevia. Loboda am s-o pun la ciorbiţă, ştevia la plăcinte, aşa cum m-a învăţat o dată mama mămăiţei mele, adică străbunică-mea ­ fie-i sufletul odihnit acolo unde se află acum, că uite, tot vine sâmbăta lui Lazăr, cea în care-s pomeniţi toţi morţii noştri cei dragi! Prin satul nostru cel străbătut de-un firişor de apă, se zice că, în vechime, Lazăr ar fi ...

Mai multe pe www.jurnalul.ro